Eu n-am pierdut nimic.

E 2:12 intr-o sambata, de data asta stau acasa, mi-am dat seama ca asociam alcoolul si noptile de haos cu nelinistea, nu nefericirea…cat nelinistea. Nelinistea poate fi foarte apasatoare si recunosc, m-a tinut jos destul de mult. Acum e liniste, acum dorm bine si n-am nevoie de 2 pahare de vin ca sa-mi taca mintea. Cum stateam eu asa si ascultam Tadow de la Masego, mi-a trecut prin minte ce-am avut si ce-am pierdut. De fapt nu cred ca am pierdut nimic, eu in viata asta n-am stiut decat sa castig, chiar si atunci cand am simtit ca mi se duce pamantul de sub picioare si mi-o ia inima la goana.

Nu-mi lipseste nimic, atunci cum as putea sa spun vreodata ca am pierdut ceva? Tot ce-a trecut prin mine m-a intregit. Toti Fetii-Frumosi care-mi promiteau iubire si n-au livrat. Ce bine ca n-au fost curieri buni. E asa bine fara iubirea lor gresita. Am avut iubiri, prieteni, sanse, variante, bani, oportunitati si in ziua asta de sambata am inteles ca am castigat de fiecare data cand le-am spus ‘nu’. Azi inteleg ca eu nu sunt puternica. Eu sunt slaba, eu sunt slaba si sensibila si deschisa si simt lucruri si iubesc asta. De la o varsta frageda am fost dura si mi-am impus ca sunt pe cont propriu in castelul meu cu pereti imensi si ca nimeni nu o sa intre vreodata cu adevarat pe taramul meu magic. Dar azi sunt slaba si fericita. Cu sabiile jos si sufletul impacat. Ador sa simt, e tot ce avem, iar daca tu crezi contrariul…uita-te mai adanc in sufletul tau si asculta-te mai atent.

Anul asta a fost cel mai frumos roller coaster in care m-am dat vreodata. Am plans, am ras, am dansat, am baut, am muncit, am zburat, dar cel mai important, am invatat. Am invatat in fiecare zi. Am invatat sa fiu singura si independenta, intr-o relatie. Am invatat sa tac, am invatat sa ascult, am invatat sa ma ascult. Am invatat sa spun ca imi pare rau, ca am gresit. Am invatat sa dorm bine si singura, desi cel mai mult imi place cand e si el acasa. Am invatat ca nu toate situatiile au nevoie de o reactie din partea mea, ca nu toate intrebarile merita raspunsul meu si cel mai important… am invatat sa spun nu.

„NU” e un cuvant minunat, e cuvantul care de multe ori iti da libertare, liniste si spatiul de care ai nevoie. Am invatat cat de importante sunt limitele, cata valoare au cuvintele „Eu nu am ce sa caut aici”, urmate si de o actiune in sensul asta.

E ok sa pleci acasa, e ok sa pleci dintr-o relatie, e ok sa pleci dintr-o prietenie, de la un job, de la o petrecere, dintr-o situatie, dintr-o drama, e ok sa pleci din trecutul tau. E ok sa pleci de oriunde iti spune inima ca nu e nimic de facut.

Pentru ca in final sufletul tau stie ca…

N-ai pierdut nimic.

 

 

---

 

Cu dragoste, Laura.